Bun.Deci ceea ce voi scrie..Nu sunt fan-ficuri,sunt pure proze,poezii de ale mele.
Sper doar sa vă placă,şi aştept critici.:">

Prietenie

E ceva de gen:Prietenie pe viaţă
Până când cu proprii ochi vezi
Şi nu-ţi mai vine nici să crezi
Că nu mai poţi face faţă
De ce?De ce oare?
Doar fiind că s-a folosit de tine
Şi acum folosindu-şi „propriile aripi a reuşit să zboare”
Da cu adevărat m-a facut să-mi pierd încrederea în mine.
Şi acum când încep a auzi
Vrei să fim prieteni?
Parcă îmi vine a fugii
Şi a ţipa,a urla
Aşa fară rost
Totul parcă începând să aibe un cost
Şi încep a ma ruga
Şi ai ţipa:Nu pleca!”
Dar el,prietenul
Se dovedeşte a deveni un nimic
Ceva nul
Semănând parcă cu un critic
Şi vorbind fara vreun sens
Mai adăugând încă un vers
La adresa ta.

foarte frummoasa.. astept urmatoarele

Foarte frumos tine-o tot asa :X